[Post published by Liviu, on Liviu's [Personal] Blog]
[Voi fi evaziv in exprimare. Voi incerca sa cuprind cat mai mult.]
Anul trecut pe vremea asta lucrurile stateau dificil. Eram in plin proces de transformare, reformare etc., dar macar era clara calea (desi distanta tindea spre limita la infinit).
De ce ajunsesem acolo cu cateva luni inainte? Well, as putea sa dau multe motive, pentru ca au fost mai multe fire de executie care au mers prost; si as avea dreptate, lumea ar intelege si mi-ar da dreptate; dar cu ce m-ar ajuta? Really, cu ce? De aceea, e treaba mea si doar a mea ce, cum, de ce etc.
Pana la urma problema a fost la mine: mi-am investit timpul in unele lucruri care pareau o idee buna, dar s-au dovedit o idee proasta; am prioritizat gresit; ok, am facut-o cu cele mai bune intentii, just that these things by their power combined threw me off tracks.
Si da, as face-o din nou. De ce? Pentru ca in primul rand mi-as fi pus eu intrebari despre mine daca as fi refuzat sa investesc timp in acele lucruri; pentru mine era important sa ofer cel-mai-bun-din-ce-aveam-de-oferit si e important ca am facut asta. You know what? Acele lucruri au evoluat super bine; pentru mine e important ca am pus niste chestii acolo, care au facut posibila acea evolutie; again, e important pentru mine, inseamna ca pot sa fac asta si ca se poate.
(Precizare: nu m-au interesat nicodata ack-uri si/sau thanks, functionez fara; pentru mine e important ca mi-am facut partea, desi propriile obiective au suferit pe termen scurt.)
Revenim: Acum mai bine de 1 an, cand sarisem de pe sine, cand realizam situatia dificila, puteam sa invoc toate acele motive si as fi putut renunta. O zic din nou: lumea ar fi inteles. Dar eu nu as fi inteles; stiu ca mi-as fi reprosat ca m-am oprit.
De ce am continuat?
Pentru ca eram pe drum; daca tot am pornit la drum, pai hai sa-l terminam, chiar daca se intrevede [al naibii de] dificil!
Pentru ca am avut oameni care au crezut in mine pana la capat and you just cannot let them down.
Pentru ca un esec ramane un esec indiferent cate motive ai, indiferent daca ai dreptate sau nu, indiferent daca lumea intelege sau nu. - Exemplu: daca Apolodor din Damasc nu i-ar fi putut construi lui Traian podul peste Dunare [103-105, invazia Daciei], ar fi contat de ce? "A, ca e prea lata si prea adanca Dunarea, ca arunca Dacii cu sagetute si ne ameninta de pe partea cealalta, ca nu avem materiale si/sau tehnologia necesara etc." - well, nu, nu ar fi contat; daca nu s-ar fi facut, nimeni nu ar mai fi retinut de ce si gata. You see, daca reusesti, s-ar putea sa ai pentru ce sa fii bucuros si poate lumea sa aprecieze / ack / spuna multumesc (repet: "s-ar putea", i.e. nu inseamna neaparat ca totul va fi fenomenal dupa aceea); daca insa nu reusesti, nu conteaza de ce, end of story.
Pentru ca orice om/natie si/sau stat/imperiu care au realizat ceva pe lumea asta au mers inainte, au depasit provocarile care le-au iesit in cale, au evoluat. Evolutia e grea/dureroasa, dar e singura cale de a realiza lucruri de care sa fii multumit.
Cum se iese dintr-o situatie nasoala? Pai reteta e relativ simpla:
- Te intorci la tine si iti inventariezi prioritatile.
- Inovatie & creativitate & productie. Testezi idei, le slefuiesti, retestezi, reslefuiesti etc. Gandesti idei pana iti iese ceva. - Cand o spui, suna simplu, dar cand o faci efectiv iti iese par alb, injuri si transpiri la fiecare litera din prima fraza, pare ca nu merge etc.; dar merge, asa se face; si da, e greu.
- Taci si faci. (Am tacut aici 1 an de zile, corect?)
- Iti investesti timpul in lucrurile care conteaza, in oamenii de langa tine.
- Incredere in tine, scrasnesti din dinti, si mergi mai departe.
Per total toate astea se numesc normalitate, pentru ca asta ar trebui sa faci in mod normal. Dar cand ai neglijat anumite parti (sau le-ai facut prost) si te apuci sa le faci din nou (dar bine de data asta), eh atunci se cheama reforma :))
Evident, pot fi aplicate de la nivelul individului pana la nivelul statului, ca sa obtii eficienta, sa rezolvi problemele, sa iesi din faimoasa criza despre care tot prostu' scrie pe unde apuca, dar cam toata lumea uita sa zica partea cu inovatie & creativitate & productie; de ce uita? pentru ca e greu, nasol, iar oamenilor le plac lucrurile usoare.
Eh, o dovada evidenta ca a mers abordarea: Am ajuns sa ma culc intre 12 si 1 noaptea max. Whoa! Eh, este reforma or what? I mean, comparat cu vechiul program, pe care visam de ani buni sa-l schimb...
Si uite-asa, am reintrat pe panta ascendenta: inovatie si creativitate, productie si bunastare etc.
Anyway, in August 2011 m-am sustinut MSc Thesis [thesis; public archive]. Am avut chiar si cativa spectatori :) Putea sa fie spectator si marele Tanenbaum (omul lui a prezentat fix in slotul orar dinaintea mea, adica de la 11), dar T a plecat apoi... ok, whatever.
Revenind la MSc Thesis, mi-a placut cum a iesit: a iesit bine. Apoi, printat, a iesit ca o carte asa; sweet.
Again, pentru mine a fost si este important.
... si mai erau si alte lucruri importante, evident, adica exact acele lucruri care pareau o idee buna si in care investisem timp anterior. Dar cand totul crapa, te uiti la fiecare lucru, faci o analiza dura, intelegi realitatea: ce te ajuta, ce te blocheaza, cum & de ce, ce trebuie schimbat. Apoi mergi inainte. Da, e mai dificil in realitate decat in cuvinte.
Adolescentilor din generatia mea ne placea sa zicem life sucks. In sfarsit am un raspuns: No, life does not suck. We suck, we make it suck, just as well we can make it rock! It eventually is up to me, you and everyone else.
Anyway, good night and good luck! si Craciun Fericit! si La Multi Ani!
[Fara comentarii, din nou.]
