Proverbe populare aiurea: Nu haina face pe om, ci omul face haina.

[Post publicat de Liviu, pe Liviu's [Personal] Blog]


Mai țin minte și acum interpretările tâmpite ale proverbelor populare din școala generală.*

Unul dintre aceste proverbe populare: Nu haina face pe om, ci omul face haina.

Interpretarea oficială era cam așa: Nu** contează cum te îmbraci, ci ceea ce ești cu adevărat.
Poetic? Da.
Util sau eficient? Absolut deloc.
O prostie? Evident, întrucât:

1. Elevul învăța că devine inutil să se chinuie să se îmbrace, iar prin extensie i se anula respectul de sine, dorința de a visa etc. Poate merg prea departe, dar în esența cam la așa ceva se ajungea la nivel interior.
2. Adevărat ori nu era definit, ori era idealizat total aiurea, pregătind interpretarea personajelor din literatura de liceu. (vezi *)
3. Se concluziona mereu victorios și cu înverșunare că omul face haina. Ok, what's the point? Cu ce o să mă ajute asta să mă dezvolt/extind în viitor?

Acum, un post vesel de la Seth Godin, la care am vrut să ajung, deoarece mi-ar fi plăcut să dau următoarea replică atunci: Clothes don't make the man, the man makes the man. Clothes (and the brand) just amplify that.
Superb.
Prima parte păstrează sensul proverbului nostru popular.
A doua parte - the man makes the man. Clothes (and the brand) just amplify that. - extinde pentru viitor exact ce are nevoie copilul în formare să rețină. Bravo!

Înlocuiți-vă pe creier proverbul nostru popular cu citatul de la domnu' Godin: Clothes don't make the man, the man makes the man. Clothes (and the brand) just amplify that.
Bravo!



* În liceu nu s-au mai făcut astfel de analize tâmpite, ci am trecut la nivelul următor, i.e. o literatură tâmpită, cu personaje majoritar ratați și/sau sinucigași. Da, am sărit din lac în puț.

** Orice interpretare adevărată și scrisă în stilul școlăresc-românesc clasic trebuie să înceapă obligatoriu cu o negație. Nu cumva să uitați!